Scrum (IV)

aşa vine nebunia geniului
ca o femeie frumoasă cu un tren de noapte.
aştept într-o cameră de hotel
acum aş iubi-o mult
dar ea ajunge doar dimineaţa –
până atunci geniul meu chiar înnebuneşte
nervurile roşii din ochii mei chiar păianjeni sunt
tot felul de poeţi ce mi-au stat alături
au plecat de la masa mea
iar trebuie să tai pâinea Cinei celei de Taină
iar plouă iar înnebunesc
iar vor scrie ziarele
că un geniu a murit într-o cameră de hotel
poeţii vor căuta până vor muri
versul genial în camera aceea de hotel