Iarna a treia

Ninsoarea-ncepuse deodată
Scrisorile-n silă veneau
Chemam uneori câte-o fată
Delirul lunar să-i predau

Hipnotică steaua polară
Mă tot îndemna să mă duc
Ningea ca un trup de fecioară
Pe crengi dezertoare de nuc

Treceau sărbători de zăpadă
Prin geamul odăii mascat
Iar lumea voind să ne vadă
Semna un final atentat

Deodată-ncetă să mai ningă
Iar fulgii se-opriră blocaţi
Veniseră lupii să-i lingă
Iar noi, la distanţa de-un braţ

Amanţi mai formali cu o toamnă
Mărirăm absenţa grăbiţi
Simţind cum din spate ne-ndeamnă
Gheţarii-n văzduh răstigniţi

Noi: două destine amare
Eu: cruce de drumuri pe-un deal
Tu: multaşteptată scrisoare
Să-mi ardă şomajul mental

Şi iată ce linişte gravă:
Ucis de tovarăşi îmi port
Cutia poştală bolnavă
Cu lanţuri legată de cord