Bărbatul la 40 de ani, ediţia a II-a

A apărut volumul SCRUM

Cabana Crucii lui Dăncuş din Munţii Coziei. Aici s-a scris o parte din vol. "Bărbatul la 40 de ani"

Cabana Crucii lui Dăncuş din Munţii Coziei. Aici s-a scris o parte din vol. "Bărbatul la 40 de ani"

Bărbatul la 40 de ani. Munţii Coziei

Bărbatul la 40 de ani. Munţii Coziei

Crucea lui Dăncuş cu tot cu el în foto

Crucea lui Dăncuş cu tot cu el în foto

Crucea lui Dăncuş din Munţii Coziei

Crucea lui Dăncuş din Munţii Coziei

Pasărea de foc. Scrum 7

Pasărea de foc. Scrum 7

Singur. Scrum 6

Singur. Scrum 6

Pustiit. Scrum 5

Pustiit. Scrum 5

Revoltă. Scrum 4

Revoltă. Scrum 4

Pierdut. Scrum 3

Pierdut. Scrum 3

Foc. Scrum 2

Foc. Scrum 2

Cozia. Scrum 1

Cozia. Scrum 1

Curcubeu la Cozia

Curcubeu  la Cozia
Loading...

http://www.revistasingur.ro/index.php?option=com_content&view=frontpageplus&Itemid=103

Loading...

http://www.youtube.com/watch?v=S3YD4lPgf9I

Loading...

Lansarea romanului "Poveşti pentru Gabriella" la Clubul Iron City

Lansarea romanului "Poveşti pentru Gabriella" la Clubul Iron City

Saturday, May 5, 2007

Cum sa mori

Ca să nu exagerez, avem de-a face cu propriile orgolii. Avem de pus la punct propriile serbări care ne – ca pe nişte rarissime exemplare – slăvesc. Numai în depărtare se aud copitele unui cal grăbit. Călăreţul nu se vede, este una cu trupul animalului. Fâşiile de ceaţă poate fac parte din trupul prăbuşit în şa.
Ca să nu exagerez, avem de-a face cu semafoarele şi barierele pe care acest călăreţ obosit le întâlneşte de-o vreme încoace. El însă, cu toate piedicile, nu conteneşte galopul, ştie că la ora 10.00 începe şedinţa Tribunalului.
N-ai cum te ascunde de obligaţia participării la condamnarea bietului şi obositului călăreţ: el a intrat deja în oraş, s-a înălţat puţin în şa, priveşte dezorientat cetele pestriţe de pe bulevarde.
Deodată, din umbrele unei străduţe întunecate, ţâşnesc nişte siluete descărnate, lanţurile zornăie ca-n închisorile Evului Mediu. Călătorul este ucis în chiar acel anonim colţ de lume de o şleahtă anonimă, fără a mai reuşi să-şi prezinte, în faţa arogantelor bărbi judecătoreşti, apărarea.
Ca să nu exagerez, avem de-a face cu un simulacru de proces din care partea vătămată lipseşte. Suntem chiar tâmpiţi, prefăcându-ne că aşteptăm, la ora fixată, personajul principal al întâlnirii noastre; din morţi nimeni nu se întoarce pentru a reclama furtul calului.
Ca să nu exagerez, suntem de-a dreptul tâmpiţi, tresărind la fiecare zgomot al copitelor pe caldarâm. Nici un cod juridic din lume nu poate reda libertatea unui cal apărut ca prin minune în faţa Tribunalului. Este trimis la abator, această decizie încununând sfertul academic în care judecătorii au aşteptat ca împricinatul să se prezinte. În ultima clipă, pe holuri se aude zornăitul unor lanţuri concitadine. Ele ne tulbură somnul, ne insomniază.
Noi bocim, pentru că n-am reuşit să renunţăm la automobilele noastre. Am mai făcut un pas spre pierzanie. Păi chiar aşa, nu se cuvine să ne abandonăm vocaţia pentru un cal.

4 comments:

Calin said...

Bravo pentru blog. Arata bine. Inscrie-te pe trafic.ro. Ca sa vezi nr de vizitatori daca vrei. Sau ca sa vezi mai bine tot, fa-ti cont pe http://www.google.com/analytics/

Dan Gheorghe said...

viata asta asa cum o vedem pare a fi facuta tandari si pusa la loc aleatoriu, incat nu mai stie stanga ce face dreapta...

George PENA said...

NOI VREM PĂ NEAMŢ (un PSD-ist!)
Flămânzi şi goi, făr-adăpost
Într-un guvern - căci nu ne-ai vrut.
Şi ne-ai scuipat şi ne-ai bătut
Şi cârpă noi ţi-am fost!
Matroz pribeag, adus de vânt,
De ai cu Nuţi legământ
Să faci ca ea, loveşte-n noi
La TVR, la TV doi
Şi fă-ne la Moraru boi;
Fă-ne ciocoi!

Şi bruma de “mălai » de ieri -
Ciordeala noastră - ne-o apuci,
Partidu' la război ni-l duci,
Primarii tu ni-i ceri.
Înjuri când luăm şi noi un sfanţ,
Când mai băgăm bugetu-n şanţ;
Flămânzi, baronii-n drum ne-njur,
Ne-ai confiscat verbul "să fur".
De toate ne-ar durea în cur
De-ai vrea un neamţ!

Tu ne-ai făcut să ne pupăm
Duşmani de ieri, azi iarăşi fraţi.
Îmbrăţişaţi şi-nverşunaţi
Să te-njurăm!
Ne ţii acum pe toţi în lanţ,
Ne chemi la Cotroceni la danţ,
Să-ţi faci tu propriul tău ambiţ.
Noi nu vrem premier chibiţ!
Nou vrem pă neamţ!

Avem o ţară de prădat.
Avem şi noi nevoi, poveri,
Avem amante, avem veri
Şi bani de dat!
Suntem mai mulţi ca voi: heraus!
De ce să daţi doar voi din maus
La numărat în primul tur?
De ce jandarmii care fur
Să stea-mprejur?
Îl vrem pă Klaus!

Cât ne mai ţii de proşti pe toţi?
Cât ne mai fâţâi ca pe oi?
Stai liniştit, avem şi noi
Stofă de hoţi.
E groasă rău, nu fi ţăran!
Noi vrem un neamţ, un muncitor,
Tu ne serveşti un croitor
Şi ne mai iei peste picior.
Vrem pă german!

Căci nu mai are nici un rost
Şi nu putem cerşi mereu,
La Zeus şi la pedeleu,
Vreo şpagă sau vreun post!

Să nu dea Dumnezeu din cer
Să vrem noi bani, nu premier!
Român, maghiar, german vom sta
Uniţi, şi nu ne va păsa,
De procurori, de DNA.
Hristos să fii, nu vei scăpa
Nici timonier!

Stefan Doru Dancus said...

Căline, Dane, mulţam de citiri!
Domnule Pena, dreptatea Dvs. versificată este, din păcate, una personală. Deocamcată, căci se înmulţesc vocile care cer conducătorilor să dea socoteală pentru cât au furat.