Mă pregătesc să scriu "Eliberarea"

Vedeţi cu propriii ochi declinul fără precedent al civilizaţiei umane, căderea vertiginoasă a speciei în cea mai cruntă sărăcie şi disperare. Nu mai sunt bani, nu mai există locuri de muncă, posibilităţi de a-ţi împlini visurile, variante pentru un trai liniştit, deşi Constituţiile tuturor statelor lumii garantează (dar, exasperant, toate!) dreptul omului la aceste lucruri elementare. În majoritatea ei, societatea de azi s-a dus de râpă. Nu se mai poate face nimic pentru oraşele şi marile aglomerări urbane, cei mai iluştri sociologi au cedat, învinşi, în faţa spectrului foamei şi urii ce domneşte pe toate străzile, chiar şi marii politicieni ai lumii nu fac altceva decât să se adune în cadrul unor consfătuiri internaţionale şi să aştepte. Nici ei nu ştiu prea bine ce, dar, dacă ar fi să ne luăm după afirmaţiile sociologului care a scris “Al treilea val” – pe Dumnezeu.
Eu vă spun însă că Îl aşteaptă degeaba. Prost înţeleasă de omenire, Biblia nu înseamnă numai Apocalipsă, ea este un cod comportamental pe care oamenii l-au abandonat, construindu-şi alte metode pentru a trăi. N-aţi evoluat nicidecum, v-aţi afundat în cele mai abjecte noroaie ale timpului. Conducătorii popoarelor nu mai au soluţii pentru criza mondială, experţii lor sunt secătuiţi şi lipsiţi de ultima fărâmă de creativitate, nu mai poate nimeni rezolva marile conflicte ale omenirii. Cu toţii aşteaptă o salvare: în sălile parlamentelor, pe culoarele marilor instituţii mondiale, în blocurile în care s-a înghesuit umanitatea în ansamblul ei, nu observi decât o oboseală şi o dezolare fără precedent.
Îl chemaţi degeaba pe Isus, dacă trăiţi în virtutea inerţiei şi-i ascultaţi cu gura căscată pe alţii care pretind că gândesc în locul vostru. Vedeţi singuri ce bine gândesc: nici măcar popii voştri n-au ştiut să vă spună că Salvatorul promis este, de fapt, o conştiinţă nouă şi nu un individ haotic ce umblă de la o casă la alta.
În faţa acestei aşteptări unanime şi pentru a preîntâmpina o surpriză de proporţii pe care “specialiştii” au numit-o al treilea război mondial, vin cu o nouă contribuţie la viitorul omenirii: o carte pe care o scriu fără teama că îmi voi pierde viaţa. Ceea ce spun aici poate părea utopic dar, în contextul în care lumea nu mai poate decât să-şi amâne prăbuşirea, cuvintele acestea ar putea salva viaţa pe pământ. Nu vă hazardaţi crezând cu naivitate în proiectele golite de substanţă ale conducătorilor voştri şi nu aşteptaţi, lenevind, ca lumea să fie mântuită de Dumnezeu. Munciţi voi înşivă pentru a crea alta şi veţi fi ajutaţi.