ce departe sunt nopţile cu zăpadă
cădeau fulgi narcotici pe carnea noastră fragedă
şoseaua becurile oarbe fusta de piele
azi fiecare gram de vin
are o armată de impostori în soldă
fiecare centimetru al ţigării fumată în fugă
e mitraliat de mercenarii insomniilor mele
până şi în cafeaua dimineţii colcăie trupele de comando
limbile omenirii mi s-au înşurubat în inimă
de acestea sunt animat acum
afacerile cu ele mă fac viril şi neîndurător
nu credinţa
nu veşmântul tău subţire
nu mai ninge în românia
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment