Ninsoarea-ncepuse deodată
Scrisorile-n silă veneau
Chemam uneori câte-o fată
Delirul lunar să-i predau
Hipnotică steaua polară
Mă tot îndemna să mă duc
Ningea ca un trup de fecioară
Pe crengi dezertoare de nuc
Treceau sărbători de zăpadă
Prin geamul odăii mascat
Iar lumea voind să ne vadă
Semna un final atentat
Deodată-ncetă să mai ningă
Iar fulgii se-opriră blocaţi
Veniseră lupii să-i lingă
Iar noi, la distanţa de-un braţ
Amanţi mai formali cu o toamnă
Mărirăm absenţa grăbiţi
Simţind cum din spate ne-ndeamnă
Gheţarii-n văzduh răstigniţi
Noi: două destine amare
Eu: cruce de drumuri pe-un deal
Tu: multaşteptată scrisoare
Să-mi ardă şomajul mental
Şi iată ce linişte gravă:
Ucis de tovarăşi îmi port
Cutia poştală bolnavă
Cu lanţuri legată de cord
Saturday, May 5, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
toate cele bune. felicitari!
Mulţam frumos,
Dăncuş
Post a Comment