Wednesday, August 10, 2011
Romanul la 40 de ani. Dupa Dancus (mulţam, Alexandru!)
Scris de Alexandru Petria in 05 aprilie 2011 la 14:31, in Books. 261 vizualizari
Stefan Doru Dancus aduce mai mult a scriitor american. A facut de toate ca sa traiasca, nu s-a umplut numai de praful bibliotecii si al cercurilor literare, precum majoritatea literatilor de pe aici. A publicat poezie si proza, are propria sa revista literara, « Singur », o editura si, daca nu ma insel, o afacere cu flori la Targoviste. N-am schimbat nici doua vorbe cu el, nici macar la telefon, insa am ajuns sa ne cunoastem din mediul virtual. Pe langa ca are talent, mi-e simpatic si pentru nonconformismul sau, si pentru franchetea pe care o impinge spre zone unde poezia melancolica se ingemaneaza cu cinismul. Insa un cinism atent temperat.
Recent, i-a aparut a doua editie a volumului de proza « Barbatul la 40 de ani », la editura « Valea Verde» din Sighetu Marmatiei, despre care Ioan Grosan a scris: "O tristete grea ca o nevazuta lespede aeriana apasa paginile acestei carti. Dar nu este neaparat un sentiment "auctorial", ci mai degraba filtrul narativ prin care se face o incursiune sui-generis in Romania zilelor noastre. Fraza cu fraza, pagina dupa pagina, cu un sclipitor sarcasm de sorginte cellineana, cu ironie si autoironie bine strunite, se creeaza tabloul unei "no man's land", al unei lumi in cautarea identitatii pierdute. "Romanul la 40 de ani"- ar putea fi un alt titlu al acestui prim volum unde pare ca nimeni si nimic nu poate fi mantuit, dar totul e salvat prin scriitura."
Cum mi-am facut un obicei, acest suport de comunicare o permite!, o sa citez « la greu » din « Barbatul la 40 de ani », ca sa va captez interesul:
« In 40 de ani intri ca regii in palate – nu mai cumperi doua suluri de hartie igienica, iei un bax, e mai ieftin, cobori alene pana la parterul blocului si abia in strada iutesti pasii, ca si cum ai avea treburi importante, vecinii te urmaresc inciudati din spatele perdelelor, vor dezbate cateva ore faimoasa-ti plecare in graba, cand stii ca nu te mai pot vedea o lasi moale, regele e ranit, nu mai prinde viteza pentru diverse actiuni civice obligatorii, te holbezi la muncitorii ce toarna asfalt, trece prin fata ta o pisica grasa, cineva inchiriaza un spatiu comercial cu 10 euro metrul patrat pe luna, unui doctor i-a fugit nevasta de-acasa, ajungi la gara, de la automatul de cafea iei o ciocolata calda, mirosul plecarii te excita, arunci paharul din plastic la cos, pornesti resemnat inapoi, in gaura ta de sobolan de cartier, vecinii s-au uitat deja la stiri, au oprit toate aparatele electrice pentru a face economie de curent dar te pandesc din spatele perdelelor, iutesti pasul ca si cum ai ceva important de facut – cu siguranta, tu esti, astazi, cel fericit.
Abia faci 40 de ani ca pe langa tine se-aduna tot felul de lingai, toti au nevoie de ceva, nu-ti lasa nici o clipa de ragaz, iti fura minutele unul cate unul, asezarile umane devin din ce in ce mai mici ca musuroaiele furnicilor, la americani e criza, in vestul Europei la fel, in Africa se trimit convoaie cu hrana si haine, in Cluj Napoca e noapte, se dau bani multi pentru niste statui si niste drumuri de rasul curcilor, in noaptea asta Mia Kosei, fotograful japonez, va ajunge la capatul pamantului si al sau, Flavius Lucacel doarme fericit ca si-a facut casa, Adrian Suciu la fel, Olimpiu Nusfelean, Daniel Sauca, Florin Horvath, George Vulturescu, Ioan Es Pop, Traian T. Cosovei, Ioan Grosan, Mircea Catargiu – ce ganduri sa-ti treaca prin creier intr-o camera de hotel, intr-un pat din care trupul Ei strigator la cer lipseste?
La 40 de ani devii insuportabil, mai ales daca esti familist – te zgarcesti, nu-ti convine sa dea caldura centrala daca ai geamurile apartamentului deschise, esti injurat sau chiar dispretuit pentru minimele economii pe care le faci netragand apa dupa ce ai facut la WC, iei pe tine un trening si algocalminul ti se lipeste de degete, iesi afara-afara-afara, vrei sa scapi de vesnicia batranicilor si buniceilor din scara blocului, te certi cu sotia, cu tiganii, cu politicienii, cu painea cea de toate zilele, fugi pe malul unui rau si plangi, au trecut anii pe langa tine, ai avut 2-3 iubiri in tinerete, acum esti al nimanui, cine mai angajeaza pe cineva cu parul rar, se aud focuri de artificii, vai de mama ta, dobitocule, ai ajuns sa faca misto de tine sulemenita de la etajul III, „arata ca o maimuta din Congo”, rade ea strident de barba albicioasa, iti vine sa scoti cutitul legat cu scoci in apropierea gleznei drepte, sa incepi sa tai niste limbi de babe trufase – ce mult au fost si ele iubite pe vremuri de altcineva asa ca pace buna tuturor.
La 40 de ani iti arati cu adevarat coltii – te dai la fatute de 16-18 ani, le pipaiesti piciorusele si le mangai sanisorii, esti experimentat, nimeni nu te poate intrece, le arati cu limba scoasa strategic printre buze ce le asteapta iar ele cad in plasa ta vulgara si uleioasa, unele se casatoresc tocmai pierzandu-se in imensitatea fractiilor tale perverse, altele raman cu inegalabile amintiri, esti fiinta cea mai putreda si mai diavoleasca, nu te poti feri de tine, de senzatii, de adulmecarea vanatului, de site-urile porno ce ti-au furat mintile, numai chilotei si sutiene cu numar mic, numai scancet adolescentin si priviri suave de la un capat la altul al existentei tale si brusc apare o femeie matura – primesti o palma, fi-r-ar sa fie de viata!
Modul perfect in care poti pierde o femeie cand ai 40 de ani e sa nu te culci cu ea – sa te donezi altor preocupari cum ar fi scrisul, bunaoara, de aceea urasti sa scrii, e vorba de secundele vietii tale, precum spuneai deseori, nu poti fi viril la nesfarsit, ar trebui sa o faci pana o mai poti face, e normal, anormal e faptul ca tu mazgalesti hartii pentru posteritate, pierde-vara, pierzi vremea imperecherii, te vei uita curand in oglinda, vei crede ca ai nevoie de psiholog, nimeni nu da doi bani pe ce indrugi tu pe enspe topuri de coli A4 – la asta chiar merita sa se gandeasca sefii lumii pe care nu i-ai cunoscut inca.
O anumita mojicie e proprie secolului in care faci 40 de ani – in compartimentul de tren intra doua dame gurese cu trei copii si intr-o maghiara te intrerup din cititul ziarului, populeaza mediul cu sticle, sticlute, genti, plase, telefon mobil, furios, nu te repezi sa le ajuti la bagaje, cum ai fi facut oricand altcandva, il lasi pe un tanar sa le instaleze ceea ce duce imediat la o reactie de dispret fata de tine, cel mai perfect se comporta unul din pusti care, desi are locul alaturat, se aseaza inciudat langa tanarul amabil – psihologii n-au gresit observand ca in anii copilariei senzatiile sunt mult mai clare si mai puternice decat la maturitate, cand abandonam cataratul in copaci pentru a ne catara in carca aproapelui.
Azi ai facut 40 de ani, intri pe net, pe site-uri literare, il cauti pe Stefan Doru Dancus, nebunul asta are mereu cate-o sclipire de geniu – gasesti ceva interesant: „Ce s-ar mai putea spune despre ce? Erele istoriei se succed nestingherite, nimeni nu le poate face nimic, nimeni nu inseamna nimic si rostogolindu-te printre aceste notiuni atat de dragi artistilor (multi filozofi au devenit celebri batand apa-n piua lor) nu poti sa nu devii amar ca anul 1909 (in care Aleksandr Blok a pierdut o frumoasa femeie) sau transant ca 1907 (anul unei mari rascoale taranesti din Romania). Fiecare secol s-a insangerat cu artistii lui. In timp ce in Italia era pace, in Rusia se pregatea o revolutie: numai aceste tragice disproportii pot trezi la realitate simtul rusinii, plenar uitat sau aruncat, cu o piatra de gat, in malul informational. As incerca sa-i apar pe artisti (o vreme am visat la o tara numai a lor) si nu pot decat sa-mi cer iertare, asa, fara a viza pe cineva anume, nemotivat. Intr-un mecanism atat de bine pus la punct nu poti face decat asta, singura posibilitate de a-ti mai amana cu un an, cu un razboi, cu un bar de noapte – moartea.” – tipul e bun, daca ar fi facut politica era mare!”
« Barbatul la 40 de ani » este o carte care merita citita. Este captivanta. Este scrisa profesionist. Nu este de ignorat.
Dancus mi-a trimis o auto-prezentare. O redau:
„DATE PERSONALE"
Nume: Stefan Doru Dancus;
Data, locul nasterii: 4 august 1968, loc. Ieud, jud. Maramures;
Domiciliu : Targoviste, Str. Tony Bulandra, bl. 25, Sc. A, Ap. 8, jud. Dambovita, Romania
E-mail: dorudancus @yahoo.com
Telefon: 072-444.35.87
Studii: Liceul de Mine, Petrol, Geologie (absolvit in anul 1986);
Stare civila: casatorit, doi copii
1986-1989: efectuat stagiul militar in Constanta;
1990-1993: referent gradul IV la Arhivele Nationale Baia Mare si referent gradul I la Arhivele Nationale Sibiu; colaborator al publicatiilor: “Graiul Maramuresului”, “Gutinul”, “Evenimentul sibian”, “Rondul”
August 1993: demisie din cadrul Arhivelor Nationale, sef departament “Speciale” al cotidianului “Clipa”, redactor al cotidianului “Rondul”;
Mai 1994-octombrie 1995: redactor sef al revistei saptamanale
“Gazeta de Sibiu”, corespondent al saptamanalului national “Romania”;
Octombrie 1995-septembrie 1997: redactor sef al Departamentului “Sociale” al Radioteleviziunii Sibiu, redactor sef al saptamanalului “RTS” si director al saptamanalului “Editorial” editate de Radioteleviziunea Sibiu; corespondent al cotidianului “Ziua”, coordonator al revistei de cultura pentru tineri “Exod” (editata de gruparea literara “Exod” din Sibiu);
Septembrie 1997-iunie 1998: director al editurilor “Tess” si “Deltapress” din Sibiu, director al saptamanalului “Legea lui Trei” (difuzat in judetele: Sibiu, Cluj, Alba si Brasov);
Iunie 1998-octombrie 1998: coordonator subredactii si secretar general de redactie la cotidianul “Opinia” din Baia Mare;
Octombrie 1998-ianuarie 1999: consultant tehnic al Agentiei de Presa “Nordpress” din Baia Mare;
Februarie 1999-mai 2000: redactor sef al saptamanalului “Accent” difuzat in Tara Oasului (Satu Mare) si Maramures;
Iunie 2000-septembrie 2002: muncitor in constructii Bucuresti;
Septembrie 2002-octombrie 2003: realizator campanii publicitare pentru diverse firme din Bucuresti; fondator al revistei de cultura „Singur” cu difuzare nationala.
Octombrie 2003-2010: Fondator al Grupului media SINGUR care are in componenta Editura SINGUR, revista SINGUR, Agentia de Publicitate "Madalina" si site-ul interactiv www.revistasingur.ro)
ACTIVITATE LITERARA
A publicat poezie, proza, eseu in majoritatea revistelor literare din Romania. A obtinut peste 40 de premii la diverse concursuri literare din tara.
A debutat editorial cu volumul “Dormi in pace, Doamne! Antidiavolul” , poezie-eseu, (Ed. Euphorion, Sibiu, 1996).
Alte volume editate: „Sa ne nastem de Sus” (dialog intre Stefan Doru Dancus si Mihai Pop, directorul Spitalului Orasenesc Negresti-Oas); „Lume de mantuiala.Amandoi”, poezie; „Apocalipsa dupa Dancus”, poezie-eseu; „Casa memoriala Dancus”, poezie-eseu, „Intoarcerea poetului risipitor”, poezie, “Bocitorii. Asteptatorul” (proza), toate la Editura SINGUR, intre 2002-2007, “Sex cu femei” (roman, in colaborare cu Adrian Suciu, 2008, Ed. Tritonic), “Povesti pentru Gabriella” (roman, Ed. Limes, Cluj, 2009), "Scrum/Cendre" (poezie, editie bilingva romano-franceza, Ed. Grinta, Cluj, 2010), "Barbatul la 40 de ani" (proza, vol. I, Ed. Criterion Publisching Int., Bucuresti, 2010).
In curs de aparitie volumele: “Jurnal de sa nu ma vad” (roman), “Eliberarea” (eseu), “Avocatii Cerului” (roman-eseu).
In lucru: „evanghelia” (poezie-eseu), „Jurnal provizoriu” (jurnal), “Scrum”(poezie).
Referinte: Peste tot in revistele si antologiile literare din Romania si pe site-urile literare Agonia.ro, Agero Stuttgart, Cafeneaua literara, Lithera.ro, Faleze de piatra, Esente, revistasingur.ro, Doza de iubire, Junimea digitala, FDL.ro etc.”
Ca sa obtineti volumul, cea mai simpla si sigura cale e sa contactati autorul.
Mulţam, Alexandru!
Romanul la 40 de ani. Dupa Dancus
Scris de Alexandru Petria in 05 aprilie 2011 la 14:31, in Books. 261 vizualizari
Stefan Doru Dancus aduce mai mult a scriitor american. A facut de toate ca sa traiasca, nu s-a umplut numai de praful bibliotecii si al cercurilor literare, precum majoritatea literatilor de pe aici. A publicat poezie si proza, are propria sa revista literara, « Singur », o editura si, daca nu ma insel, o afacere cu flori la Targoviste. N-am schimbat nici doua vorbe cu el, nici macar la telefon, insa am ajuns sa ne cunoastem din mediul virtual. Pe langa ca are talent, mi-e simpatic si pentru nonconformismul sau, si pentru franchetea pe care o impinge spre zone unde poezia melancolica se ingemaneaza cu cinismul. Insa un cinism atent temperat.
http://www.corectnews.com/arts/books/romanul-la-40-de-ani-dupa-dancus
Scris de Alexandru Petria in 05 aprilie 2011 la 14:31, in Books. 261 vizualizari
Stefan Doru Dancus aduce mai mult a scriitor american. A facut de toate ca sa traiasca, nu s-a umplut numai de praful bibliotecii si al cercurilor literare, precum majoritatea literatilor de pe aici. A publicat poezie si proza, are propria sa revista literara, « Singur », o editura si, daca nu ma insel, o afacere cu flori la Targoviste. N-am schimbat nici doua vorbe cu el, nici macar la telefon, insa am ajuns sa ne cunoastem din mediul virtual. Pe langa ca are talent, mi-e simpatic si pentru nonconformismul sau, si pentru franchetea pe care o impinge spre zone unde poezia melancolica se ingemaneaza cu cinismul. Insa un cinism atent temperat.
http://www.corectnews.com/arts/books/romanul-la-40-de-ani-dupa-dancus
Saturday, July 30, 2011
Cum să faceţi să TRĂIŢI BINE
Prin 1997 eram şeful editurii „D&T Press” din Sibiu. Dar înainte de-a sta în spatele unui birou de „şef”, am fost „carne de tun” a mass mediei, indiferent că am lucrat în presa scrisă ori în audio-vizual. Datorită acestei meserii am cunoscut incredibil de mulţi oameni, de la opicar la preşedinţi de ţară.
Am scris o broşură care se numea „Cum să faceţi bani rapid” (sub pseudonimul Tudor Vădean) în care ilustram diverse mici afaceri de succes create de oameni simpli care au pornit aproape fără niciun capital şi pe care am tipărit-o. Am avut o audienţă redusă şi n-a mai fost nevoie de al doilea tiraj (ca toţi proştii ce fac o afacere fără a-i cunoaşte dedesubturile, n-am ştiut că actualul falimentar RODIPET avea distribuţie naţională, şi poate că a fost mai bine aşa).
Azi, căutam ceva într-un teanc de publicaţii pe unde am scris ori s-a scris despre mine; şi de la publicaţie la publicaţie, de la teanc la teac de publicaţii îmi vine brusc un gând: cea mai rentabilă afacere e să faci un partid! Oare cum am fost aşa naiv pe vremuri? Mi-am adus aminte de Meleşcanu – care pe vremea A.p.R.-ului a luat bani frumoşi „pentru partid” de la oşeni (Oaş, jud. Satu Mare), şi ştiu asta pentru că eram redactor şef la săptămânalului „Accent” ce apărea la Negreşti-Oaş. Mi-am adus aminte de „şarpele cu ochelari”, cum era poreclit Virgil Măgureanu (el „aspira” bani din Baia Mare, Maramureş, unde avea sau poate mai are latifundii pline de pruni, din fructele cărora face horincă – vezi „Evenimentul Zilei” din 1998 în care am scris despre asta).
Nu vreau să mă întind: dacă aveţi răbdare să citiţi presa de după 1989 şi să faceţi nişte simple racorduri, veţi vedea de unde au bani miliardarii români.
A face un partid e simplu:
1.Trebuie să fii un coate goale care vrea să parvină
2.Trebuie să-ţi creezi „un nume”; ori de poet, ori de scriitor, ori de ziarist, ori de fluieră-vânt prin mass media (un nume pe care să-l bage-n seamă mass media)
3.Ajuns în atenţia publicului, trebuie să „lupţi”, că n-ai de ales, „împotriva nedreptăţilor”
4.Când vezi că ai o cotă de audienţă ridicată – pac!, pui de-un partid (cazul OTV)
5.Programul poate fi copiat de la alte partide, nu-i problemă, dar trebuie să ieşi cu ceva în evidenţă (mai modifici pe ici, pe colo, câte ceva – şi promiţi mai mult decât alţii)
6.Normal, o parte a plebei române va fi de partea ta; le iei cotizaţii, donaţii, participi la mese festive prin tot felul de sate şi mici orăşele, treci la nivel mai mare şi ţii conferinţe prin municipii
7.Sponsorizările, donaţiile, legitimaţiile „de partid” îţi aduc suficient venit ca să mai dai şi tu ceva plase din plastic cu „daruri” pe la case de copii, pe la pensionari, pe la defavorizaţi etc.
8.Odată ce ai „partid” în atenţia publică, apariţiile în mass media devin mai dese, ceea ce înseamnă mai multe „sponsorizări”, „donaţii” etc.
9.Toate acestea – egal „înţelegeri”, „coaliţii”, „aliaţe” cu alte partide
Aşa că tu şi prietenii tăi puteţi trăi bine mersi toată viaţa. Dacă nu câştigi un ciolan în alegeri, faci puţină gălăgie, „pecumcă”, vorba lui Paul Goma, s-au falsificat alegerile. Şi stai bine mersi 4 ani pe banii altora – în „opoziţie”.
La noi, dragi români – numai aşa se poate trăi bine!
BONUS
http://www.revistasingur.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=541%3Aciup-ciup-pies-folk-de-tefan-doru-dncu&catid=61%3Avideo&Itemid=103
Am scris o broşură care se numea „Cum să faceţi bani rapid” (sub pseudonimul Tudor Vădean) în care ilustram diverse mici afaceri de succes create de oameni simpli care au pornit aproape fără niciun capital şi pe care am tipărit-o. Am avut o audienţă redusă şi n-a mai fost nevoie de al doilea tiraj (ca toţi proştii ce fac o afacere fără a-i cunoaşte dedesubturile, n-am ştiut că actualul falimentar RODIPET avea distribuţie naţională, şi poate că a fost mai bine aşa).
Azi, căutam ceva într-un teanc de publicaţii pe unde am scris ori s-a scris despre mine; şi de la publicaţie la publicaţie, de la teanc la teac de publicaţii îmi vine brusc un gând: cea mai rentabilă afacere e să faci un partid! Oare cum am fost aşa naiv pe vremuri? Mi-am adus aminte de Meleşcanu – care pe vremea A.p.R.-ului a luat bani frumoşi „pentru partid” de la oşeni (Oaş, jud. Satu Mare), şi ştiu asta pentru că eram redactor şef la săptămânalului „Accent” ce apărea la Negreşti-Oaş. Mi-am adus aminte de „şarpele cu ochelari”, cum era poreclit Virgil Măgureanu (el „aspira” bani din Baia Mare, Maramureş, unde avea sau poate mai are latifundii pline de pruni, din fructele cărora face horincă – vezi „Evenimentul Zilei” din 1998 în care am scris despre asta).
Nu vreau să mă întind: dacă aveţi răbdare să citiţi presa de după 1989 şi să faceţi nişte simple racorduri, veţi vedea de unde au bani miliardarii români.
A face un partid e simplu:
1.Trebuie să fii un coate goale care vrea să parvină
2.Trebuie să-ţi creezi „un nume”; ori de poet, ori de scriitor, ori de ziarist, ori de fluieră-vânt prin mass media (un nume pe care să-l bage-n seamă mass media)
3.Ajuns în atenţia publicului, trebuie să „lupţi”, că n-ai de ales, „împotriva nedreptăţilor”
4.Când vezi că ai o cotă de audienţă ridicată – pac!, pui de-un partid (cazul OTV)
5.Programul poate fi copiat de la alte partide, nu-i problemă, dar trebuie să ieşi cu ceva în evidenţă (mai modifici pe ici, pe colo, câte ceva – şi promiţi mai mult decât alţii)
6.Normal, o parte a plebei române va fi de partea ta; le iei cotizaţii, donaţii, participi la mese festive prin tot felul de sate şi mici orăşele, treci la nivel mai mare şi ţii conferinţe prin municipii
7.Sponsorizările, donaţiile, legitimaţiile „de partid” îţi aduc suficient venit ca să mai dai şi tu ceva plase din plastic cu „daruri” pe la case de copii, pe la pensionari, pe la defavorizaţi etc.
8.Odată ce ai „partid” în atenţia publică, apariţiile în mass media devin mai dese, ceea ce înseamnă mai multe „sponsorizări”, „donaţii” etc.
9.Toate acestea – egal „înţelegeri”, „coaliţii”, „aliaţe” cu alte partide
Aşa că tu şi prietenii tăi puteţi trăi bine mersi toată viaţa. Dacă nu câştigi un ciolan în alegeri, faci puţină gălăgie, „pecumcă”, vorba lui Paul Goma, s-au falsificat alegerile. Şi stai bine mersi 4 ani pe banii altora – în „opoziţie”.
La noi, dragi români – numai aşa se poate trăi bine!
BONUS
http://www.revistasingur.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=541%3Aciup-ciup-pies-folk-de-tefan-doru-dncu&catid=61%3Avideo&Itemid=103
Wednesday, July 27, 2011
Scrisoare spre expulzare
Ce mă sfătuiţi?
S-a discutat enorm pe tema „drepturilor angajaţilor” şi „drepturilor angajatorilor”. S-a teoretizat masiv pe toate posturile TV, uitându-se un lucru esenţial: dacă nu există ANGAJATOR nu există nici ANGAJAT. Întâmplare:
Am dat un anunţ în care spuneam că am nevoie de doi angajaţi pentru „Grădina lui Dăncuş” din Târgovişte, indiferent de sex, vârstă, religie, orientare politică etc. – deci un concurs omenesc, normal, aşa cum face şi STATUL când îşi angajează oamenii (când votăm). Probabil că a fost cel mai flexibil anunţ din ultimii ani (pentru că nu am cerut studii, recomandări, vechime în muncă, experienţă în domeniu etc.).
Am primit (până acum) 48 de telefoane în care eram interpelat invariabil: „Ce salariu primesc?”, iar la răspunsul meu că ofer salariul minim pe economie şi un bonus de 1% din vânzări mi se spunea scurt: „Aaaa, păi fără 500 de euro garantaţi (sau 300 euro – după caz), nu mă angajez!”.
Mă tot gândeam, după fiecare telefon: ce Doamne iartă-mă face un angajat timp de 8 ore pentru 500 euro?, că doar nu vând arme sau droguri! Acum mă gândesc doar cum să trimit GUVERNULUI o scrisoare de felicitare (adică, cum s-o formulez) pentru că, iată, în România nu mai există CRIZĂ! În momentul în care nu mai vrei să munceşti pe bani mai puţini, înseamnă că trăieşti bine din şomaj ori din ajutoare sociale. Ori ai alte mijloace de trai decât cele obişnuite pe la noi.
Neavând ce face, ca tot maramureşeanul muncitor, mi-am adus familia să mă ajute, dar ce pot face cu doi pensionari şi fata noastră de 17 ani? Plus că mă voi trezi cu Inspectoratul Muncii pe cap care, în poziţie guvernamentală de „drepţi”, mă va acuza că am muncitori „la negru”. Ce mă sfătuiţi?
Vă rog să mă expulzaţi
Ah, şi acum, că tot m-am apucat de scris, ştiu deja cum să felicit GUVERNUL:
„Mult stimate şi iubite Guvern,
Subsemnatul Ştefan Doru Dăncuş vă rog să măriţi TVA-ul de la 24% la peste 50%, să ridicaţi salariile minime la 700 euro pe lună, C.A.S-urile la 80%, impozitul pe profitul firmelor la 80% - aceasta într-o primă etapă (pentru a doua, sunt sigur că aveţi consilieri care vă vor sprijini în această umană întreprindere).
Constat cu tristeţe că în România, pensionarii dispun de venituri ilicite (impozabile şi neimpozabile) şi stau la cozi la medicamente subvenţionate doar pentru a ne scoate ochii nouă, „oamenii muncii”. De asemenea, învăţământul are buget îndestulător, însă diverşi indivizi cu pretenţii intelectuale cârtesc pe la colţuri – cum ar fi mass media occidentală. Să nu mai zicem de medici, care au tot ce le trebuie şi tot mai vor (de exemplu, un rezident are 350 lei pe lună!); sau de ofiţerii superiori din armată, care strigă mereu că aţi vândut ţara!
Vă rog, deci, în calitate de scriitor român şi „patron veros”, să-mi interziceţi orice activitate pe teritoriul ţării mele şi să mă expulzaţi cu primul avion într-o ţară în care să muncesc până la moarte pentru „şomaj, asistenţă socială, ţigani români şi alte minorităţi conlocuitoare, parlamentari, deputaţi, lideri sindicali, ambasadori, consuli, europarlamentari etc.” (în micimea mea, nu cunosc pe toţi străluminaţii ce au grijă să o ducem bine).
De asemenea, vă rog să nu mă trimiteţi la Mina Motru cum a făcut Ceauşescu, pentru că nu mai vreau să se termine cu arestul de la Târgovişte, Oradea şi puşcăria de la Baia Mare.
În consecinţă, mult iubite şi stimate Guvern, te rog să opreşti timpul pentru mine în clipa asta ca aceste rânduri să nu circule pe site-uri.
Cu încredinţarea că mă veţi auzi,
Ştefan Doru Dăncuş”
PS: Am aşteptat 24 de ore dar Guvernul n-a auzit. Deci – uite-aşa!
Acest material poate fi preluat de oricine, cu menţionarea autorului său.
Acelaşi Ştefan Doru Dăncuş
S-a discutat enorm pe tema „drepturilor angajaţilor” şi „drepturilor angajatorilor”. S-a teoretizat masiv pe toate posturile TV, uitându-se un lucru esenţial: dacă nu există ANGAJATOR nu există nici ANGAJAT. Întâmplare:
Am dat un anunţ în care spuneam că am nevoie de doi angajaţi pentru „Grădina lui Dăncuş” din Târgovişte, indiferent de sex, vârstă, religie, orientare politică etc. – deci un concurs omenesc, normal, aşa cum face şi STATUL când îşi angajează oamenii (când votăm). Probabil că a fost cel mai flexibil anunţ din ultimii ani (pentru că nu am cerut studii, recomandări, vechime în muncă, experienţă în domeniu etc.).
Am primit (până acum) 48 de telefoane în care eram interpelat invariabil: „Ce salariu primesc?”, iar la răspunsul meu că ofer salariul minim pe economie şi un bonus de 1% din vânzări mi se spunea scurt: „Aaaa, păi fără 500 de euro garantaţi (sau 300 euro – după caz), nu mă angajez!”.
Mă tot gândeam, după fiecare telefon: ce Doamne iartă-mă face un angajat timp de 8 ore pentru 500 euro?, că doar nu vând arme sau droguri! Acum mă gândesc doar cum să trimit GUVERNULUI o scrisoare de felicitare (adică, cum s-o formulez) pentru că, iată, în România nu mai există CRIZĂ! În momentul în care nu mai vrei să munceşti pe bani mai puţini, înseamnă că trăieşti bine din şomaj ori din ajutoare sociale. Ori ai alte mijloace de trai decât cele obişnuite pe la noi.
Neavând ce face, ca tot maramureşeanul muncitor, mi-am adus familia să mă ajute, dar ce pot face cu doi pensionari şi fata noastră de 17 ani? Plus că mă voi trezi cu Inspectoratul Muncii pe cap care, în poziţie guvernamentală de „drepţi”, mă va acuza că am muncitori „la negru”. Ce mă sfătuiţi?
Vă rog să mă expulzaţi
Ah, şi acum, că tot m-am apucat de scris, ştiu deja cum să felicit GUVERNUL:
„Mult stimate şi iubite Guvern,
Subsemnatul Ştefan Doru Dăncuş vă rog să măriţi TVA-ul de la 24% la peste 50%, să ridicaţi salariile minime la 700 euro pe lună, C.A.S-urile la 80%, impozitul pe profitul firmelor la 80% - aceasta într-o primă etapă (pentru a doua, sunt sigur că aveţi consilieri care vă vor sprijini în această umană întreprindere).
Constat cu tristeţe că în România, pensionarii dispun de venituri ilicite (impozabile şi neimpozabile) şi stau la cozi la medicamente subvenţionate doar pentru a ne scoate ochii nouă, „oamenii muncii”. De asemenea, învăţământul are buget îndestulător, însă diverşi indivizi cu pretenţii intelectuale cârtesc pe la colţuri – cum ar fi mass media occidentală. Să nu mai zicem de medici, care au tot ce le trebuie şi tot mai vor (de exemplu, un rezident are 350 lei pe lună!); sau de ofiţerii superiori din armată, care strigă mereu că aţi vândut ţara!
Vă rog, deci, în calitate de scriitor român şi „patron veros”, să-mi interziceţi orice activitate pe teritoriul ţării mele şi să mă expulzaţi cu primul avion într-o ţară în care să muncesc până la moarte pentru „şomaj, asistenţă socială, ţigani români şi alte minorităţi conlocuitoare, parlamentari, deputaţi, lideri sindicali, ambasadori, consuli, europarlamentari etc.” (în micimea mea, nu cunosc pe toţi străluminaţii ce au grijă să o ducem bine).
De asemenea, vă rog să nu mă trimiteţi la Mina Motru cum a făcut Ceauşescu, pentru că nu mai vreau să se termine cu arestul de la Târgovişte, Oradea şi puşcăria de la Baia Mare.
În consecinţă, mult iubite şi stimate Guvern, te rog să opreşti timpul pentru mine în clipa asta ca aceste rânduri să nu circule pe site-uri.
Cu încredinţarea că mă veţi auzi,
Ştefan Doru Dăncuş”
PS: Am aşteptat 24 de ore dar Guvernul n-a auzit. Deci – uite-aşa!
Acest material poate fi preluat de oricine, cu menţionarea autorului său.
Acelaşi Ştefan Doru Dăncuş
Wednesday, July 20, 2011
COMUNICAT – Antologia CUVÂNTUL ÎN TIMP (ETAPA III)
Editura „Grinta” împreună cu editura „Singur” va edita şi va tipări până la data de 15.08.2011, volumul „CUVÂNTUL ÎN TIMP” – antologie de poezie, proză şi eseistică.
Cartea va avea un număr de 448 de pagini dintre care 28 color (cu pozele autorilor), format 16x23cm., coperta policromie, plastifiată lucios. Textele, CV-urile şi fotografiile color ale autorilor se vor expedia în format electronic pe adresa gabby_cojocaru@yahoo.com până la data de 25.07.2011. De asemenea, autorii vor trimite şi un scurt răspuns la întrebarea:
CE V-A ÎNDEMNAT SĂ VĂ APUCAŢI DE SCRIS?
Fiecare autor va beneficia de un spaţiu tipografic de 10-16 pagini, ceea ce înseamnă că va trebui să trimită texte în format A4 între 8 şi 10 pagini; de asemenea fotografiile color vor avea dimensiunea minimă de 5x7cm.
Antologia va fi mediatizată de către GRUPUL MEDIA SINGUR şi AGENŢIA LITERARĂ „SINGUR” şi va fi prezentată în lunile septembrie şi octombrie în cadrul unor emisiuni la Radio România Actualităţi.
Taxa de coeditare este de 500,00 lei pentru fiecare autor, care va primi 20 de exemplare din tirajul tipărit. Această sumă se va achita în contul editurii „GRINTA” (cod fiscal RO6081420) IBAN RO34 CARP 0130 0003 0203 RO01 deschis la Banca Carpatica, filiala Cluj, până la data de 25.07.2011.
Autorii care vor face parte din această antologie vor fi validaţi de un Grup Consultativ format din: Gabriel Cojocaru, Ştefan Doru Dăncuş, Ioan Pavel Azap şi Felix Nicolau.
Volumul va fi lansat şi în cadrul Târgului de Carte „GAUDEAMUS” care va avea loc la sfârşitul lunii noiembrie la Bucureşti.
În primele trei etape au fost validaţi următorii autori: SILVIA KATZ (PROZĂ); SILVANA COJOCĂRAŞU (POEZIE); VASILE LUŢAI (POEZIE); ADRIAN BOTEZ (POEZIE ŞI PROZĂ); DAN MARIUS DRĂGAN (POEZIE); ADRIAN SUCIU (POEZIE); MIRCEA GĂLĂŢEAN (ESEU); ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ (PROZĂ); FELIX NICOLAU (PROZĂ); GELU DRAGOŞ (POEZIE); MENUŢ MAXIMINIAN (PROZĂ), IOAN DRAGOŞ (POEZIE), CARMEN MĂRCEAN (POEZIE), DORA ALINA ROMANESCU (POEZIE), VICTORIA FĂTU NALAŢIU (PROZĂ), ADALBERT GYURIS (POEZIE ŞI PROZĂ), CRISTIAN BODNĂRESCU (POEZIE), EUGEN AXINTE (POEZIE ŞI ESEU), EVA MARIA SALVANU (POEZIE), STELIAN PLATON (POEZIE), TATIANA SCURTU-MUNTEANU (POEZIE), ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU (PROZĂ), ALEXA GAVRIL BÂLE (PROZĂ), VIOLETTA PETRE (POEZIE ŞI PROZĂ), NICOLAE VRĂŞMAŞ (PROZĂ) ŞI GHEORGHE MIZGAN (POEZIE).
Aceştia sunt rugaţi să ne transmită adresele precum şi datele de identificare (serie şi nr. buletin, C.I., CNP). Aceste date sunt confidenţiale şi sunt necesare pentru emiterea facturilor către autorii validaţi.
De asemenea, autorii validaţi sunt rugaţi să urgenteze plata taxei de coeditare, pentru a acoperi la timp costurile tipografice.
AUTORII DIN DIASPORA VOR ACHITA TAXA DE COEDITARE ÎN VALOARE DE 150 EU ÎN CONTUL IBAN RO88CARP013000030203EU01 DESCHIS LA Banca Comercială “CARPATICA” S.A. fil. Cluj.
LA SOLICITAREA MAI MULTOR AUTORI CARE AU CERUT ÎNCĂ UN INTERVAL DE TIMP PENTRU PREGĂTIREA LUCRĂRILOR CARE VOR FI PUBLICATE ÎN ANTOLOGIE TERMENUL DE PREDARE A MATERIALELOR A FOST PRELUNGIT PÂNĂ LA 05.08.2011.
Volumul „CUVÂNTUL ÎN TIMP” va fi realizat împreună cu următorii parteneri media: RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, Lithera.ro (site), FDL.ro -Fabrica de Literatură (site), Bocancul Literar (site), Proiectul Cititor de proză (site), revista „Algoritm Literar” (Hunedoara), revista „Noua Provincia Corvina” (Hunedoara), Confluenţe Româneşti (site), revista „Cuib” (Hunedoara), cotidianul „Răsunetul” (Bistriţa Năsăud), Televiziunea AS TV (Bistriţa) Ben Todică (ziarist, cineast, Melbourne, Australia), Sighet Online (site), revista Impact literar (Dâmboviţa), Atheneum (site).
Ştefan Doru DĂNCUŞ
Gabriel COJOCARU
Cartea va avea un număr de 448 de pagini dintre care 28 color (cu pozele autorilor), format 16x23cm., coperta policromie, plastifiată lucios. Textele, CV-urile şi fotografiile color ale autorilor se vor expedia în format electronic pe adresa gabby_cojocaru@yahoo.com până la data de 25.07.2011. De asemenea, autorii vor trimite şi un scurt răspuns la întrebarea:
CE V-A ÎNDEMNAT SĂ VĂ APUCAŢI DE SCRIS?
Fiecare autor va beneficia de un spaţiu tipografic de 10-16 pagini, ceea ce înseamnă că va trebui să trimită texte în format A4 între 8 şi 10 pagini; de asemenea fotografiile color vor avea dimensiunea minimă de 5x7cm.
Antologia va fi mediatizată de către GRUPUL MEDIA SINGUR şi AGENŢIA LITERARĂ „SINGUR” şi va fi prezentată în lunile septembrie şi octombrie în cadrul unor emisiuni la Radio România Actualităţi.
Taxa de coeditare este de 500,00 lei pentru fiecare autor, care va primi 20 de exemplare din tirajul tipărit. Această sumă se va achita în contul editurii „GRINTA” (cod fiscal RO6081420) IBAN RO34 CARP 0130 0003 0203 RO01 deschis la Banca Carpatica, filiala Cluj, până la data de 25.07.2011.
Autorii care vor face parte din această antologie vor fi validaţi de un Grup Consultativ format din: Gabriel Cojocaru, Ştefan Doru Dăncuş, Ioan Pavel Azap şi Felix Nicolau.
Volumul va fi lansat şi în cadrul Târgului de Carte „GAUDEAMUS” care va avea loc la sfârşitul lunii noiembrie la Bucureşti.
În primele trei etape au fost validaţi următorii autori: SILVIA KATZ (PROZĂ); SILVANA COJOCĂRAŞU (POEZIE); VASILE LUŢAI (POEZIE); ADRIAN BOTEZ (POEZIE ŞI PROZĂ); DAN MARIUS DRĂGAN (POEZIE); ADRIAN SUCIU (POEZIE); MIRCEA GĂLĂŢEAN (ESEU); ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ (PROZĂ); FELIX NICOLAU (PROZĂ); GELU DRAGOŞ (POEZIE); MENUŢ MAXIMINIAN (PROZĂ), IOAN DRAGOŞ (POEZIE), CARMEN MĂRCEAN (POEZIE), DORA ALINA ROMANESCU (POEZIE), VICTORIA FĂTU NALAŢIU (PROZĂ), ADALBERT GYURIS (POEZIE ŞI PROZĂ), CRISTIAN BODNĂRESCU (POEZIE), EUGEN AXINTE (POEZIE ŞI ESEU), EVA MARIA SALVANU (POEZIE), STELIAN PLATON (POEZIE), TATIANA SCURTU-MUNTEANU (POEZIE), ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU (PROZĂ), ALEXA GAVRIL BÂLE (PROZĂ), VIOLETTA PETRE (POEZIE ŞI PROZĂ), NICOLAE VRĂŞMAŞ (PROZĂ) ŞI GHEORGHE MIZGAN (POEZIE).
Aceştia sunt rugaţi să ne transmită adresele precum şi datele de identificare (serie şi nr. buletin, C.I., CNP). Aceste date sunt confidenţiale şi sunt necesare pentru emiterea facturilor către autorii validaţi.
De asemenea, autorii validaţi sunt rugaţi să urgenteze plata taxei de coeditare, pentru a acoperi la timp costurile tipografice.
AUTORII DIN DIASPORA VOR ACHITA TAXA DE COEDITARE ÎN VALOARE DE 150 EU ÎN CONTUL IBAN RO88CARP013000030203EU01 DESCHIS LA Banca Comercială “CARPATICA” S.A. fil. Cluj.
LA SOLICITAREA MAI MULTOR AUTORI CARE AU CERUT ÎNCĂ UN INTERVAL DE TIMP PENTRU PREGĂTIREA LUCRĂRILOR CARE VOR FI PUBLICATE ÎN ANTOLOGIE TERMENUL DE PREDARE A MATERIALELOR A FOST PRELUNGIT PÂNĂ LA 05.08.2011.
Volumul „CUVÂNTUL ÎN TIMP” va fi realizat împreună cu următorii parteneri media: RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, Lithera.ro (site), FDL.ro -Fabrica de Literatură (site), Bocancul Literar (site), Proiectul Cititor de proză (site), revista „Algoritm Literar” (Hunedoara), revista „Noua Provincia Corvina” (Hunedoara), Confluenţe Româneşti (site), revista „Cuib” (Hunedoara), cotidianul „Răsunetul” (Bistriţa Năsăud), Televiziunea AS TV (Bistriţa) Ben Todică (ziarist, cineast, Melbourne, Australia), Sighet Online (site), revista Impact literar (Dâmboviţa), Atheneum (site).
Ştefan Doru DĂNCUŞ
Gabriel COJOCARU
Monday, July 18, 2011
Dan Şalapa - preluare de pe www.revistasingur.ro
REVOLTA LUI DĂNCUŞ - prima reacţie la "Grădina lui Dăncuş"
Evaluare utilizator: / 1
Cel mai slabCel mai bun
Scris de Grigore Timoceanu
Luni, 18 Iulie 2011 21:35
Material primit de la scriitorul DAN ŞALAPA
Ştefan Doru Dăncuş este originar din Ieud, Maramureş, dar trăieşte de mai multă vreme în Târgovişte, unde, împreună cu soţia, Gabriela, dezvoltă o afacere în domeniul dendro-floricol. Altfel, Ştefan Doru Dăncuş este şi un binecunoscut autor de poezie, dar şi de proză, scriitor deloc comod, greu încadrabil într-un anume stil. Este, la fel, directorul Grupului Media SINGUR, instituţie privată de media incluzând şi o editură, care are o revistă şi un site cu acelaşi nume, SINGUR. Scriitorul şi directorul de editură Ştefan Doru Dăncuş a derulat o serie de proiecte literare în ţară şi pentru românii din diaspora; este deţinătorul mai multor premii de poezie, atribuite la festivaluri de profil din România.
Aceasta ar fi biografia extrem de prescurtată a lui Ştefan Doru Dăncuş, care a fost prezent de mai multe ori şi la Drobeta Turnu Severin fie în cadrul unor manifestări literare – Sensul iubirii, AmorFest, Drumul cărţii, – fie la mai multe ediţii ale Târgului de flori GRĂDINILE SEVERINULUI, aici, cu stand de flori.
De curând, exasperat ca orice om de afaceri din România, dar şi ca orice român sufocat de o legislaţie care sufocă iniţiativa, striveşte creativitatea şi omoară, prin cu taxe şi impozite, başca prin şpaga atotputernică, orice afacere, a luat o iniţiativă am zice donqijotească, dacă nu chiar “nebună” de-a binelea! Dar, lumea aparţine celor îndrăzneţi, după cum bine se ştie, aşa că trebuie să avem răbdare şi să-i urăm, succes.
Iniţiativa lui Dăncuş este, altfel, un fel de revoltă, dar una prin care statul român va putea fi învins prin nefolosirea explicită a exact metodelor care l-au adus în situaţia de criză morală, în primul rând, iar pe noi în pragul disperării, dacă nu chiar unii dintre noi depăşindu-l de mult. Iată proiectul său, intitulat Grădina lui Dăncuş (Să fie numele inspirat cumva din Grădinile Severinului, dar pe altă, cu totul altă dimensiune?), proiect care, dacă ar fi replicat cu îndrăzneală şi de alţii, de cât mai mulţi, poate da o lovitură “sistemului mafiot” care a generat tot felul de... degeneraţi, care se învârt printre noi şi ne stabilesc legi, şi ne ocârmuiesc destine, şi ne fac proşti când le spunem că ei sunt buba societăţii, nebăgându-ne în seamă, că, deh, ei sunt la putere, sunt semizeii care îi stabilesc programul lui Dumnezeu, că de-aia au cumpărat voturi cu plasa de salam şi orez, că de-aia numără voturile în Parlament astfel încât să iese întotdeuna legea aşa cum o stabilesc tot ei, înainte de vot, împreună cu greii lumii de peste tot globul...
Iată proiectul în cele ce urmează, redactat de exact autorul său, rezumabil, am zice, în cele trei puncte incluse în el, de altfel “cheia” sa. Abandonându-ne comparaţiilor, putem afirma şi că proiectul dăncuşian este un fel de manifest contra regimului actual românesc post-decembrist.
Grădina lui Dăncuş
Foaie verde şi-o sulfină/ Şi-o făcut Dăncuş grădină
Şi nu una oarecare mi-am făcut, ci una în mijlocul oraşului Târgovişte. Te dai mare?, vor întreba proştii. Da. Mă dau mare. Nimeni, în niciun oraş din România n-a putut face aşa ceva; ori, permisiv cum sunt, pot zice că nu s-a gândit la aşa ceva. Au trecut peste 20 de ani de la fatidicul 1989 şi poporul nostru zace într-o mizerie mai cruntă decât cea lăsată „moştenire” de Ceauşescu.
În anul de graţie 2011, an în care ţara nu mai este condusă ci deposedată de ultimele valori de care dispune şi care se numeşte „om român” – am avut curaj să-mi investesc banii în această „grădină”. În fapt, o afacere cu flori în care se regăsesc atât specii aduse din Olanda, Italia sau Turcia, cât şi plante produse în România.
Nu mi-am fixat o cifră de afaceri. Nu mi-am fixat un public-ţintă. Nu m-am luat după manualele gen „Arta succesului”. Singurul meu scop este să văd dacă, lucrând cu acte-n regulă, pot menţine o afacere viabilă la noi. O echipă formată din 6 observatori vor analiza zilnic, timp de 3 luni de zile, şansele de reuşită ale acestei investiţii. La finalul acestor 90 de zile, voi prezenta public un bilanţ-balanţă şi numele celor 6 observatori (aceştia fac parte, cu toţii, din „instituţiile statului”).
Scurt: 1.Nu voi da şpagă; 2.Dacă voi fi amendat fără motiv de către „instituţiile statului”, voi apela la justiţie. A doua zi după ce voi fi amendat, pe masa „instituţiilor” va poposi citaţia la judecătorie (îmi rezerv dreptul de a-i cita NOMINAL, conform Constituţiei, pe cei ce efectuează controale); 3. În cazul în care mafia locală mă va împiedica să-mi desfăşor activitatea (prin violenţă, prin diverse persoane cu autoritate, prin distrugerea florilor mele etc.), voi răspunde cu aceeaşi monedă.
Reprezint acum omul care a făcut o investiţie, a creat o afacere, a creat locuri de muncă. Dacă în 90 de zile valoarea beneficiului meu este depăşită de impozitele pe care trebuie să le plătec „statului” – e clar că ori trebuie să plecăm, ori mai punem de-un scandal.
Cu dragoste de ţară,
Ştefan Doru Dăncuş
Evaluare utilizator: / 1
Cel mai slabCel mai bun
Scris de Grigore Timoceanu
Luni, 18 Iulie 2011 21:35
Material primit de la scriitorul DAN ŞALAPA
Ştefan Doru Dăncuş este originar din Ieud, Maramureş, dar trăieşte de mai multă vreme în Târgovişte, unde, împreună cu soţia, Gabriela, dezvoltă o afacere în domeniul dendro-floricol. Altfel, Ştefan Doru Dăncuş este şi un binecunoscut autor de poezie, dar şi de proză, scriitor deloc comod, greu încadrabil într-un anume stil. Este, la fel, directorul Grupului Media SINGUR, instituţie privată de media incluzând şi o editură, care are o revistă şi un site cu acelaşi nume, SINGUR. Scriitorul şi directorul de editură Ştefan Doru Dăncuş a derulat o serie de proiecte literare în ţară şi pentru românii din diaspora; este deţinătorul mai multor premii de poezie, atribuite la festivaluri de profil din România.
Aceasta ar fi biografia extrem de prescurtată a lui Ştefan Doru Dăncuş, care a fost prezent de mai multe ori şi la Drobeta Turnu Severin fie în cadrul unor manifestări literare – Sensul iubirii, AmorFest, Drumul cărţii, – fie la mai multe ediţii ale Târgului de flori GRĂDINILE SEVERINULUI, aici, cu stand de flori.
De curând, exasperat ca orice om de afaceri din România, dar şi ca orice român sufocat de o legislaţie care sufocă iniţiativa, striveşte creativitatea şi omoară, prin cu taxe şi impozite, başca prin şpaga atotputernică, orice afacere, a luat o iniţiativă am zice donqijotească, dacă nu chiar “nebună” de-a binelea! Dar, lumea aparţine celor îndrăzneţi, după cum bine se ştie, aşa că trebuie să avem răbdare şi să-i urăm, succes.
Iniţiativa lui Dăncuş este, altfel, un fel de revoltă, dar una prin care statul român va putea fi învins prin nefolosirea explicită a exact metodelor care l-au adus în situaţia de criză morală, în primul rând, iar pe noi în pragul disperării, dacă nu chiar unii dintre noi depăşindu-l de mult. Iată proiectul său, intitulat Grădina lui Dăncuş (Să fie numele inspirat cumva din Grădinile Severinului, dar pe altă, cu totul altă dimensiune?), proiect care, dacă ar fi replicat cu îndrăzneală şi de alţii, de cât mai mulţi, poate da o lovitură “sistemului mafiot” care a generat tot felul de... degeneraţi, care se învârt printre noi şi ne stabilesc legi, şi ne ocârmuiesc destine, şi ne fac proşti când le spunem că ei sunt buba societăţii, nebăgându-ne în seamă, că, deh, ei sunt la putere, sunt semizeii care îi stabilesc programul lui Dumnezeu, că de-aia au cumpărat voturi cu plasa de salam şi orez, că de-aia numără voturile în Parlament astfel încât să iese întotdeuna legea aşa cum o stabilesc tot ei, înainte de vot, împreună cu greii lumii de peste tot globul...
Iată proiectul în cele ce urmează, redactat de exact autorul său, rezumabil, am zice, în cele trei puncte incluse în el, de altfel “cheia” sa. Abandonându-ne comparaţiilor, putem afirma şi că proiectul dăncuşian este un fel de manifest contra regimului actual românesc post-decembrist.
Grădina lui Dăncuş
Foaie verde şi-o sulfină/ Şi-o făcut Dăncuş grădină
Şi nu una oarecare mi-am făcut, ci una în mijlocul oraşului Târgovişte. Te dai mare?, vor întreba proştii. Da. Mă dau mare. Nimeni, în niciun oraş din România n-a putut face aşa ceva; ori, permisiv cum sunt, pot zice că nu s-a gândit la aşa ceva. Au trecut peste 20 de ani de la fatidicul 1989 şi poporul nostru zace într-o mizerie mai cruntă decât cea lăsată „moştenire” de Ceauşescu.
În anul de graţie 2011, an în care ţara nu mai este condusă ci deposedată de ultimele valori de care dispune şi care se numeşte „om român” – am avut curaj să-mi investesc banii în această „grădină”. În fapt, o afacere cu flori în care se regăsesc atât specii aduse din Olanda, Italia sau Turcia, cât şi plante produse în România.
Nu mi-am fixat o cifră de afaceri. Nu mi-am fixat un public-ţintă. Nu m-am luat după manualele gen „Arta succesului”. Singurul meu scop este să văd dacă, lucrând cu acte-n regulă, pot menţine o afacere viabilă la noi. O echipă formată din 6 observatori vor analiza zilnic, timp de 3 luni de zile, şansele de reuşită ale acestei investiţii. La finalul acestor 90 de zile, voi prezenta public un bilanţ-balanţă şi numele celor 6 observatori (aceştia fac parte, cu toţii, din „instituţiile statului”).
Scurt: 1.Nu voi da şpagă; 2.Dacă voi fi amendat fără motiv de către „instituţiile statului”, voi apela la justiţie. A doua zi după ce voi fi amendat, pe masa „instituţiilor” va poposi citaţia la judecătorie (îmi rezerv dreptul de a-i cita NOMINAL, conform Constituţiei, pe cei ce efectuează controale); 3. În cazul în care mafia locală mă va împiedica să-mi desfăşor activitatea (prin violenţă, prin diverse persoane cu autoritate, prin distrugerea florilor mele etc.), voi răspunde cu aceeaşi monedă.
Reprezint acum omul care a făcut o investiţie, a creat o afacere, a creat locuri de muncă. Dacă în 90 de zile valoarea beneficiului meu este depăşită de impozitele pe care trebuie să le plătec „statului” – e clar că ori trebuie să plecăm, ori mai punem de-un scandal.
Cu dragoste de ţară,
Ştefan Doru Dăncuş
Scriitorul Dan Şalapa îmi este aproape
http://www.revistasingur.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5414:revolta-lui-dncu-prima-reacie-la-qgrdina-lui-dncuq&catid=56:altele&Itemid=105
Subscribe to:
Posts (Atom)
